In cadrul ultimei sedinte a Consiliului Local al orasului Marasesti, autoritatile au adoptat un proiect de hotarare de consiliu prin care l-au recunoscut drept cetatean de onoare al orasului-erou Marasesti, post-mortem, pe poetul Constantin Ghinita, fostul director al Casei de Cultura "Emanoil Petrut" din Marasesti.

Redam mai jos expunerea de motive care au condus la adoptarea acestei hotarari.

EXPUNERE DE MOTIVE

Proiectul de Hotărâre privind Conferirea Titlului de

Cetatean de Onoare

al oraşului Mărăşeşti, post-mortem, Domnului

Constantin Ghinita

La dispariţia poetului Constantin Ghiniţă, timpurie şi regretată de către toţi cei care l-au cunoscut, ing. Vlase Constantin - Primarul oraşului Mărăşeşti şi o parte dintre salariaţii Primăriei şi dintre consilieri, multe cadre didactice şi oameni de litere din judeţ au propus, printre altele, acordarea Titlului de Cetăţean de Onoare al oraşului celui care era, de peste 10 ani directorul Casei de Cultură ,,Emanoil Petruţ” din Mărăşeşti, care fusese un mandat consilier al localităţii noastre şi făcea cinste urbei prin creaţia sa literar-artistică.

Din varii motive, nu s-a reuşit imediat. Cu ocazia ,,Salonului Literelor Vrâncene” din 2010, s-a propus şi s-a acceptat întocmirea documentaţiei necesare, dar abia în 2011, cu ocazia Zilei Oraşului Mărăşeşti, cand poetul ar fi împlinit 65 de ani, cu prilejul aceluiaşi ,,Salonului al Literelor Vrâncene”, dublat, pentru prima oară de ,,Festivalul Naţional de Creaţie Literară Constantin Ghiniţă”, ediţia I, cu o participare largă (peste 40 de oameni de litere din 8 judeţe, la care s-au adăugat Bucureşti şi Cernăuţi – poetul Vasile Tărăţeanu), la iniţiativa şi cu contribuţia hotărâtoare a prof. dr. Adrian Botez, fondatorul şi redactorul-şef al revistei ,,Contraatac” din Adjud, care a adus nu numai colaboratori, precum poetul Paul Spirescu şi profesorul-redactor Cătălin Mocanu, ci şi un grup de recitatori din opera ghiniţiană, ei înşişi autori literari, propunerea s-a concretizat. Materialul prezentat de poetul Adrian Botez a fost emoţionant, impresionând o sală arhiplină. Citez doar câteva fraze: ,,Datoria noastră morală, de Duh, faţă de Omul Evangheliei a V-a, este, TREBUIE SĂ FIE, aceea de a-i clădi, în taină şi discreţie, ALTARUL DE NEUITAT ÎN SUFLETELE NOASTRE ... DAR ŞI ÎN ORAŞUL-TEMPLU ŞI GOLGOTA A SUFLETULUI SĂU! (...) Măcar să nu fie uitat de noi şi de autorităţile Eroicei Urbe a Mărăşeştiului...şi memoria să-i fie respectată prin întemeierea (evocatoare şi invocatoare!) AZI ŞI AICI, CU CONTINUITATE PÂNĂ LA STINGEREA TUTUROR STELELOR DE PE CER, A FESTIVALULUI CONSTANTIN GHINIŢĂ!...” În încheiere, se adresa autorităţilor şi tuturor oamenilor iubitori de artă, în numele Binelui şi Frumosului: ,,Felicit, din adâncul inimii, Urbea Sacră a Mărăşeştilor, îi felicit, din suflet, pe Organizatorii Festivalului! – pentru că, în sfârşit, au avut Revelaţia necesităţii ca să-şi cinstească Sfinţii AICI, în Mărăşeşti, în Altarul Bisericii de Lumină a POETULUI URBEI – iar nu să poarte Duhul lui Constantin Ghiniţă pe cine ştie ce alte coclauri!” (…) ,,Bravi con-urbani ai lui Tică Ghiniţă – cu Festival l-aţi onorat ... – dar pe când şi o ... ,,CETĂŢENIE DE ONOARE”, POST-MORTEM?! Ar fi încununarea strădaniilor domniilor voastre atât de meritorii, inimoase şi pline de râvna revelaţiei VALORII CELESTE A POETULUI, MARTIRIZAT PESTE CUVÂNTUL DUMNEZEIESC…!!!” (Sublinierile şi majusculele, inclusiv semnele de punctuaţie speciale aparţin autorului Adrian Botez).

Au mai prezentat aspecte din viaţa şi opera lui Constantin Ghiniţă încă 29 de vorbitori, întărind ideea nu numai de valoare artistică a celui comemorat, dar evidenţiind ideea nu numai de valoare artistică a celui comemorat, dar evidenţiind şi calităţile sale umane, în special prietenia sinceră, atitudine deschisă, spiritul de dăruire, ale celui ,,care-şi punea sufletul pe tavă, precum Ioan Botezătorul, capul pe tavă, pentru sfinţenia prieteniei!!!”

Debutul poetic a avut loc în 1961, în ziarul gălăţean ,,Drum Nou”, între 1969-1972, urmează Facultatea de Teologie Sibiu, iar din 1972 începe viaţa de cenaclu literar (,,Duiliu Zamfirescu” – Odobeşti, alături de Dumitru Pricop). În 1974, îi apar primele cronici literare, în ,,Milcovul”, iar în 1975 este Laureat al Salonului Literar Dragosloveni ,,Alexandru Vlahuţă”, din Focşani. În 1977, îi apare un grupaj de poezii în Antologia lirică ,,Dragoste de ţară”, Focşani. În 1991, debutează în volum, cu ,,Chemarea Scorpionului” (Ed. Porto-Franco, Galaţi), urmând, în 1996, ,,Evanghelia a V-a” (Ed. SAS, Bucureşti). Între 2003-2005, îi apar 4 volume, fiind primit membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău, în 2005. În toamna aceluiaşi an, în preajma Zilei Oraşului Mărăşeşti (8 Noiembrie) şi a zilei sale de naştere (10 noiembrie), scoate excepţionalul volum bilingv (traduceri în franceză de Annie şi Valentin Muscă) - ,,În numele tău, Poeziei” (Au nom de toi, poesie) şi organizează ,,Salonul Literelor Vrâncene”, ediţia a V-a, salon pe care l-a continuat până la stingerea sa, în 2008. A întemeiat şi condus ,,Ziarul de Mărăşeşti”, singura publicaţie locală cu valoare literar-artistică, aici debutând mulţi copii, elevi şi tineri.

A înfiinţat şi condus Cenaclul literar ,,Dor de Eminescu”, pentru copii şi tineret, ajutându-i să publice în revistele mărăşeştene ,,CLIO” şi ,,Liceul Meu” (la care el însuşi era redactor) ori în ,,OGLINDA LITERARĂ” şi ,,SALONUL LITERAR”, la care el era unul dintre cei mai importanţi colaboratori. A contribuit decisiv la înfiinţarea Comitetului de Sprijin şi Iniţiativă CSI Mărăşeşti, şi a Muzeului Veteranilor de Război, unic în ţară, alături de generalii Nechita şi Cucu.

Practic, nu a existat domeniu de activitate, legat de viaţa oraşului, la care el să nu-şi fi adus contribuţia benevolă. Iar crezul său şi dorinţele sale umane se rezumau la foarte puţin, aşa cum ştiu cei care l-au cunoscut mai îndeaproape, rezumate într-o mărturisire din 2005, la editura lui C. Marafet, în prezenţa aceluiaşi A. Botez, care a şi consemnat-o: ,,Chiar de toţi or da cu pietre în mine, îndreptăţiţi de multele mele păcate, vreau ca toţi să rămână, fără gând de cârteală, în faţa unui oarecare Poet, Constantin Ghiniţă! N-am vrut să fiu şef, n-am vrut şi nici prin soartă nu mi-ar fi trecut să fiu bogat, dar Prinţ al Văzduhului, adică Poet, da, asta vreau şi râvnesc şi nu doar râvnesc: JERTFESC!”

Cele peste 10 volume de poezie, proză şi ziaristică, în toate mustind dăruirea pentru folosul urbei şi poporului său, credinţa în Dumnezeu, dragoste şi familie, în prietenie şi omenie, fac din Omul care a fost CONSTANTIN GHINIŢĂ un Cetăţean al Oraşului-Erou Mărăşeşti, cu care trebuie şi merită să ne mândrim!

,,A cârtit, dar a jertfit! Prin asta i se iartă TOTUL! Ca şi Dumnezeu, CONSTANTIN GHINIŢĂ şi-a scos viaţa din mijloc de haos (magaziner, profesor, gropar, merceolog, pivnicer, metodist, ziarist, etc.) şi, iscat din Revelaţie şi Har, şi-a armonizat-o în Raiul Poeziei.”

Voltaire, el însuşi o mare personalitate, a spus despre un contemporan al său: ,,Era un OM atât de mare, încât i-am uitat defectele!”

Conferirea Titlului de Cetăţean de Onoare al Oraşului Mărăşeşti, post-mortem, lui Constantin Ghiniţă, ne onorează pe noi, cei care i-am fost contemporani.